Autismul: fiul meu și blogul meu

Viviana Miskulin are patru copii, unul dintre ei fiind autist. Femeia de origine peruviana a început acum 4 ani un blog: „Educando a mi hijo“ - Educându-mi fiul. Acest blog conectează multe familii afectate de autism și a primit numeroase premii.

Mărturii

Danko Miskulin are 23 de ani și suferă de autism din al treilea an de viață. Autismul este o tulburare legată de neputința de-a lega un contact afectiv cu alte persoane și astfel conduce, de cele mai multe ori, la izolare socială.

Creșterea unui copil autist este o sarcină dificilă dar plină de satisfacții. Viviana Miskulin: “Sunt convinsă de faptul că provocările speciale, cum este în cazul nostru autismul lui Danko, pot fi privite ca niște misiuni divine. Mai devreme sau mai târziu vor înțelege aceasta toți membrii familiei afectate.” Viviana ilustrează acest lucru prin experiența ei personală: “Datorită apartenenței mele la Opus Dei am învățat să înțeleg că fiul meu a venit pe lume cu o anumită misiune.”

Lenka, fiica cea mare a Vivianei, a avut ideea începerii unui blog care să cuprindă experiențele cu Danko. Răspunsul la e-mail-uri și scrierea de texte au fost într-adevăr consumatoare de timp, spune Viviana, dar a fost interesant și motivant. Blogul Educando a mi hijo a devenit între timp foarte cunoscut și a primit numeroase premii.

Întreaga familie Miskulin

Viviana a acumulat multă experiență în relațiile cu autiștii, pe care dorește să o împărtășească mai departe cu ajutorul blogului. Face acest lucru și din recunoștință pentru multele ajutoare pe care Dumnezeu i le-a dăruit. Viviana menționează în primul rând grija plină de dragoste a întregii familii față de Danko. Întreaga familie este formată, în afară de părinți, din Lenka și soțul ei Luis, și din cele două surori mai mici Kathy și Ljuby.

Programul zilnic al lui Danko

Ziua lui Danko începe cu muzică liniștită. El se trezește târziu și mănâncă, fără grabă, micul dejun. „Câteodată mă roagă să stau cu el. Aceasta nu atât pentru că are nevoie de ajutor, ci pentru că așa se simte ocrotit.” Pentru mamă este firesc să-i țină companie lui Danko în multe seri: când se uită la televizor, când ascultă muzică sau chiar și când dansează. „El dansează cu mare plăcere.” spune Viviana.

Câteodată, Danko este liniștit, dar în alte zile poate fi foarte dezechilibrat. Atunci este nevoie de multă răbdare. De exemplu în jurul prânzului: „El vine cu întârziere la masă, rămâne mai întâi o bucată de vreme în picioare, se așază, se ridică din nou, merge la bucătărie, caută acolo altceva de mâncare... Abia după trei sau patru ore se liniștește, pentru că atunci are oră de muzică.”

Danko face, de asemenea, și sport, în special atletism. De un an merge la o școală normală și profesorii spun ca el învață repede. „Chiar și cu matematica și cu literatura se descurcă bine. Poate să citească și să scrie destul de bine. Chiar și memoria lui este în regulă. De aceea el poate, de ceva vreme, să lucreze ca ajutor într-un supermarket. Se vede, de asemenea, și la rugăciunea de dinaintea mesei și la Rozariul spus în comun în familie.”

Danko este la fel ca majoitatea autiștilor. Trebuie ca totul să se desfășoare succesiv: nu poate mânca de prânz dacă nu a luat micul dejun și nu poate veni la cină dacă a sărit peste masa de prânz. Viviana: “La masă are un loc stabilit și nici un altul. Surorile mai mici înțeleg acest lucru, din ce în ce mai bine și fac un efort să se înțeleagă bine împreună.”

Viviana Miskulin și Danko

Un blog pentru mulți

Între timp blogul a devenit o activitate a întregii familii. Cei mai mulți scriu acolo aproape în fiecare zi și aproape totul are legătură cu Danko. La început au fost cu toții uimiți de ecou: în fiecare zi mai mult de 800 de vizitatori și, în plus, scrisori prin poștă. Pentru Danko este de neînțeles, dar a devenit, într-un fel, un punct de referință pentru multe familii. Este ca și cum le-ar striga tuturor: „Împreună înțelegeți autismul mai bine!”