Papa Francisc: câte o familie de refugiați în fiecare parohie

Olivia şi Timothee au 7 copii şi locuiesc într-un sat mic în apropiere de Lille în Franţa. Ei au adoptat o familie creştină din Irak: Bassam şi Raghad împreună cu cei trei copii ai lor în vârstă de 9, 7 şi 3 ani, care au trebuit să plece din Karakoch în august.

Olivia povesteşte: La mijlocul lui august a sunat un preot prieten cu noi şi a povestit despre situaţia grea în care se află sute de irakieni creştini, care au trebuit să fugă de jihadiştii Statului Islamic şi să lase totul în urmă. El este în căutarea unei familii din Franţa care poate adopta o familie de refugiaţi.

Bassam, Raghad şi cei trei copii provin din Krakoch, un oraş creştin între Mossul, cel mai important oraş de influenţă al Statelor Islamice, şi Erbil, capitala regiunii autonome Kurdistan. Zeci de mii de oameni au trebuit să plece ca să poată scăpa de violenţe.

Patriarhul caldeean Louis Sako a raportat că peste 100.000 de creştini au fugit din oraşele care erau în mâinile jihadiştilor. "Bisericile sunt ocupate, iar crucile au fost înlăturate."

Preotul a căutat cazare pentru 9 familii. "Situaţia a fost dramatică", continuă Olivia "şi am fost într-adevăr mişcaţi de acest strigăt de ajutor. Zi şi noapte enoriaşii stăteau pe străzi. Trebuie să recunosc că am acceptat cam greu această situaţie: noi înşine avem 7 copii, iar casa nu este foarte mare. Am analizat avantajele şi dezavantajele şi era clar că o acceptare ar aduce cu sine constrângeri şi situaţii incomode. Între timp socrii mei s-au decis să adopte şi ei o grupă de refugiaţi. Când am aflat acest lucru, ne era clar: Acum trebuie să ne decidem!" Cei doi copii mai mari ai noştri ne-au convins să spunem da. "Putem face mai mult loc", se gândeau ei, "dacă ne-am organiza altfel şi am oferi ajutor altor oameni".

Din cauza situaţiei urgente Franţa a mijlocit azilul pentru creştinii din Orientul Mijlociu. "Începea marea aventură. Datorită consulatului nostru, au sosit în scurt timp la noi într-o sâmbătă Bassam, Raghad şi cei cei trei copii. Eram cu toţii impresionaţi. Nu voi uita asta niciodată. Am eliberat câteva camere şi ne-am gândit cum am putea convieţui cu toţii. Bineînţeles că ei nu vorbeau franceza, însă tatăl, Bassam era profesor de engleză şi astfel ne-am putut înţelege."

"După câteva zile copiii mergeau deja la şcoală. Ei au fost asimilaţi imediat şi s-au integrat foarte repede. Bassam şi Raghad învaţă franceza şi au început să-şi organizeze viaţa. Eu şi soţul meu suntem bucuroşi că i-am adoptat şi suntem mândri că astfel i-am putut învăţa ceva pe copiii noştri."

"Acum ambele familii s-au împrietenit. Datorită sensibilităţii lor, ne înţelegem foarte bine. Când apar greutăţi în viaţa de zi cu zi, ne ajută spiritul Opus Dei, căruia eu şi soţul meu aparţinem, să descoperim Voinţa lui Dumnezeu. Facem multe împreună: pregătim masa, ducem copiii la şcoală, cumpărăturile. Copiii se poartă frumos şi se joacă împreună. Bassam şi Raghad vor sa se integreze în Franţa şi să-şi caute de lucru. Trăind la o familie de francezi, viața o să fie mai uşoară pentru ei."