José María Hernández Garnica s-a născut în Madrid la 17 noiembrie 1913. Doctor în Inginerie minieră, în Științe Naturale și în Teologie. A cerut admiterea în Opus Dei la 28 iulie 1935. A murit în Barcelona pe data de 7 decembrie 1972.

A știut să răspundă cu generozitate chemării specifice a lui Dumnezeu, iar viața sa, centrată pe Sfânta Liturghie, a fost fecundă din punct de vedere apostolic. A fost mereu foarte strâns legat de Sfântul Josemaría, fondatorul Opus Dei, care a avut în el o mare încredere.

Avea distinse calități umane, pe care cu harul lui Dumnezeu, le-a pus în slujba Bisericii și a tuturor persoanelor care au avut legături cu el. Simplitatea smereniei și neobișnuita sinceritate și francheță au făcut ca personalitatea lui să fie atractivă, chiar dacă s-a considerat mereu servitorul tuturor.

În 25 iunie 1944 a fost hirotonit preot. Pe urmă, Sfântul Josemaría l-a însărcinat în mod deosebit cu intensificarea activității apostolice a Opus Dei în mijlocul femeilor din Spania, obligație pe care a știut să o pună în armonie cu alte activități sacerdotale în toată țara.

A plecat mai târziu spre a-și îndeplini ministerul sacerdotal în diferite țări europene: Anglia, Irlanda, Franța, Austria, Germania, Elveția, Belgia și Olanda.

S-a sfințit, printr-o mare generozitate, în activitățile profesionale iar pe urmă în cele specifice preotului: a învățat mai multe limbi străine, s-a adaptat la medii diferite și a înfruntat neajunsuri de orice fel, în acele țări în care începea munca apostolică a Opus Dei.

A suportat cu multă răbdare și spirit de sacrificiu diverse boli, dar în mod special lungul parcurs al ultimei sale maladii, care a durat mai mult de un an. Dumnezeu a vrut să-l ia la Sine în ajunul solemnității Imaculatei Concepțiuni din 1972, în timp ce se ruga.