Josemaría Escriva de Balaguer s-a născut la Barbastro (provincia Huesca, Spania), la 9 ianuarie 1902. Părinţii săi se numeau José şi Dolores. A avut cinci fraţi şi surori: Carmen (1899-1957), Santiago (1919-1994) şi trei surori mai mici decât el, care au murit fiind copii. Familia Escrivá a dat copiilor săi o educaţie profund creştină.
În 1915, întreprinderea tatălui, care era negustor de textile, a dat faliment, şi familia a trebuit să se mute la Logroño, unde tatăl şi-a găsit alt loc de muncă. În acest oraş, după ce a văzut în zăpadă urmele picioarelor desculţe ale unui călugăr, Josemaría a înţeles că Dumnezeu aştepta ceva de la el, deşi încă nu ştia bine ce anume. S-a gândit atunci că, pentru ca să afle, cel mai bine ar fi să se facă preot. A început să se pregătească pentru preoţie întâi la Logroño, iar mai târziu la seminarul din Zaragoza.
Urmând sfatul tatălui său, el face în acelaşi timp şi studii civile, de drept, la Universitatea din Zaragoza, fără frecvenţă. Tatăl său moare în 1924, iar el devine de atunci capul familiei. La 28 martie 1925 este hirotonit preot şi îşi începe slujirea într-o parohie rurală din împrejurimile Zaragozei.
În 1927 se instalează, cu aprobarea episcopului său, la Madrid, pentru a putea obţine doctoratul în drept. Acolo, la 2 octombrie 1928, în timpul unei reculegeri spirituale, el vede ceea ce aştepta Dumnezeu de la el, şi întemeiază Opus Dei. De atunci începe să lucreze din toate puterile la această iniţiativă, şi, în acelaşi timp continuă slujirea preoţească ce-i fusese încredinţată în acei ani, mai ales printre săraci şi bolnavi.
În momentul începerii războiului civil, locuieşte la Madrid, unde persecuţia religioasă îl forţează să se tot ascundă din loc în loc. Îşi îndeplineşte slujirea preoţească în taină, până când reuşeşte să părăsească Madridul. După trecerea Pirineilor, ajunge în sudul Franţei, iar apoi se mută la Burgos.
După încheierea războiului civil, în 1939, se întoarce la Madrid, şi obţine doctoratul în drept. În anii următori, conduce numeroase reculegeri pentru laici, preoţi şi călugări.
În 1946, se stabileşte la Roma. Obţine doctoratul în teologie la Universitatea din Lateran. Este numit consultant a două congregaţii ale Vaticanului, membru onorific al Academiei Pontificale de Teologie şi Prelat de Onoare al Sanctităţii Sale.
De la Roma, el călătoreşte în numeroase ţări ale Europei pentru a înfiinţa şi consolida Opus Dei în aceste ţări. În acelaşi scop, el întreprinde între 1970 şi 1975 două lungi călătorii în întreaga Peninsulă Iberică, Mexic, America de Sud, Guatemala, unde ţine numeroase întâlniri de cateheză cu multe grupuri de bărbaţi şi femei.
Sfântul Josemaría a murit la Roma la 26 iunie 1975. Mii de persoane, dintre care numeroşi episcopi, - mai mult de o treime din episcopatul mondial-, au solicitat Sfântului Scaun deschiderea procesului său de beatificare şi canonizare.
Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat la 17 mai 1992. Tot el l-a declarat sfânt, trei ani mai târziu, la 6 octombrie 2002, la Roma, în Piaţa Sfântul Petru, în prezenţa unei mari mulţimi.
