Biserica Mama noastră

Trei omilii cu teme eccleziologice, pronunţate între 1972 şi 1973, când autorul suferea cutremurător din cauza tulburărilor din epoca postconciliară.

Trei omilii cu teme eccleziologice, pronunţate între 1972 şi 1973, când autorul suferea cutremurător din cauza tulburărilor din epoca postconciliară.

Titlul culegerii exprimă bine atitudinea de iubire filială faţă de Biserică, care străbate aceste pagini. Preot în veci meditează asupra naturii preoţiei catolice, asupra necesităţii şi demnităţii sale, asupra raportului dintre preoţi şi laici şi asupra Sfintei Liturghii. Scopul supranatural al Bisericii aminteşte că Biserica este „sacramentul universal al mântuirii” şi face dreptate faţă de tentativele deviante de a orienta Biserica spre o finalitate unică umană. Lealitatea faţă de Biserică se reflectă asupra notelor Bisericii: una, sfântă, catolică şi apostolică. Aceste omilii au fost publicate când autorul mai era în viaţă şi reprezentau un act de curaj, de iubire şi de fidelitate faţă de Biserică.