Credincioşii răposaţi, Cristos a învins moartea

Moarte va veni, inexorabilă. În consecinţă, cât este de van şi lipsit de consistenţă a-şi centra existenţa pe această viaţă!

Texte pentru meditație

Moarte va veni, inexorabilă. În consecinţă, cât este de van şi lipsit de consistenţă a-şi centra existenţa pe această viaţă! Priveşte cât suferă toţi aceştia, bărbaţi şi femei. Pentru unii viaţa se termină: suferă atâta că o părăsesc; caz nu putem justifica ideea falsă că trecerea noastră pe acest pământ este în fapt, un sfârşit.

Trebuie să părăsim această logică şi să ne ancorăm bine în cealaltă: logica veşnică. Trebuie să facem o schimbare totală: să ne golim de noi înşine, de motivele egocentrice care sunt caduce, pentru a renaşte în Cristos, care este veşnic.

Brazdă, 879

Adevăratul creştin este totdeauna gata să apară în faţa lui Dumnezeu. Într-adevăr, dacă luptă pentru ca să trăiască precum un om al lui Cristos, este în fiecare clipă gata să-şi îndeplinească datoria.

Brazdă, 875

Dacă eşti apostol, moartea va fi pentru tine o bună prietenă care-ţi uşurează drumul.

Drum, 735

Domnul care s-a făcut Prunc – meditaţi la aceasta! – a învins moartea. Prin nimicire, umilinţă şi ascultare, prin divinizarea vieţii obişnuite şi curente a creaturilor, Fiul lui Dumnezeu a reuşit să fie învingător.

Este Isus care trece, 21

Şi când va veni moartea – şi va veni fără îndoială – o vom putea primi cu bucurie, cum am văzut că au primit-o atâtea persoane sfinte la sfârşitul unei existenţe obişnuite. Cu bucurie, vă spuneam, pentru că atunci când îl imităm pe Isus în a face bine – şi suntem ascultători, şi purtăm crucea – în ciuda mizeriilor noastre, vom învia cu Cristos, pentru că Cristos a înviat cu adevărat: Surrexit Dominus vere!

Este Isus care trece, 21

Pe „ceilalţi“, moartea îi paralizează şi îi înspăimântă. – Pe noi, moartea – Viaţa – ne însufleţeşte şi ne dă curaj.

Pentru ei este sfârşitul: pentru noi, începutul.

Drum, 738

Când te gândeşti la moarte, să nu-ţi fie teamă, cu toate păcatele tale… Căci El ştie bine că tu Îl iubeşti… şi ştie bine din ce lut eşti făcut.

—Dacă îl cauţi, El te va întâmpina precum tatăl întâmpină pe fiul risipitor: dar trebuie să-L cauţi de-adevărat!

Brazdă, 880

Cum te-ai consolat? Datorită acestei idei: viaţa înseamnă a se cheltui, trebuie s-o consumi în serviciul lui Dumnezeu. —Atunci, dacă ne cheltuim în întregime pentru El, moartea va veni ca să ne scape şi să ne aducă stăpânirea Vieţii.

Brazdă, 883

Totul se aranjează, afară de moarte... Şi moartea aranjează totul.

Brazdă, 878

Timpul este comoara noastră: este banul care cumpără veşnicia.

Brazdă, 882

Nu face din moarte o tragedie: pentru că nu este. Numai nişte copii indiferenţi nu se bucură la ideea de a-şi întâlni părinţii.

Brazdă, 885

Trebuie să vă vorbesc despre timp, despre timpul care trece. Vremelnicia drumului pe acest pământ ar trebui să ne trezească pe noi creştinii de a trage un mai mare profit din timp, desigur nu pentru a avea frică de Domnul, şi mai puţin de a considera moartea un sfârşit tragic.

Gândindu-mă la această realitate, înţeleg mult mai bine exclamaţia sfântului Paul către corinteni: Tempus breve est! (1 Cor 7, 29), cât de scurtă este durata trecerii noastre pe pământ! Aceste cuvinte, pentru un creştin consecvent, răsună în adâncul inimii ca un reproş pentru lipsa proprie de generozitate, ca o chemare constantă la a fi cinstit.

Este într-adevăr scurt timpul pe care îl avem pentru a iubi, pentru a dărui, pentru a repara. De aceea nu este drept să-l irosim, să aruncăm fără responsabilitate acest tezaur pe fereastră: nu putem să risipim momentul lumii pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat fiecăruia dintre noi.

Prietenii lui Dumnezeu, 39