Epifania Domnului

Iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui”

După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele regelui Irod, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm lui”. Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Atunci i-a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului şi a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: „În Betleemul lui Iuda, căci aşa este scris de profet.

Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul când li s-a arătat steaua. şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: „Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, înştiinţaţi-mă şi pe mine ca să merg şi eu să mă închin lui”. După ce l-au ascultat pe rege, au plecat şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit în dar aur, tămâie şi smirnă. (Matei 2, 1-5. 7-11)

Steaua

Evanghelistul ne povesteşte că Magii videntes stellam – văzând steaua – s-au umplut de bucurie.

—Ei se bucură, fiule, cu o imensă bucurie, căci au certitudinea că vor ajunge la Regele care nu părăseşte niciodată pe cei care merg să-l caute.

Sfântul Josemaría, în cartea Forja, nr. 239

Unde este regele? Unde să-l cauţi dacă nu acolo unde vrea să domnească, adică în inimă, în inima ta? De aceea s-a făcut copil: cine nu iubeşte într-adevăr o creatură mică? Unde este atunci regele, Cristos pe care Duhul Sfânt caută să-l formeze în sufletul nostru? Nu poate fi de sigur în mândria care ne separă de Dumnezeu, prin lipsa de caritate care ne izolează. Acolo Cristos nu este; acolo omul rămâne singur.

La picioarele Pruncului Isus, în ziua de Epifanie, în faţa unui Rege care nu poartă semne externe de regalitate, noi să spunem: Doamne, smulge mândria din viaţa mea, distruge amorul meu propriu, dorinţa mea de afirmare, de a mă impune deasupra altora. Fă ca identificarea cu tine să fie fundamentul personalităţii mele.

Sfântul Josemaría, în cartea Este Isus care trece, nr. 31