„Eram dornică să fiu de folos într-un loc mai sărac în resurse”

Dr. Sylvia Sesé, internist - Spitalul Monkole, lucrare apostolică a Opus Dei în Kinshasa, Republica Democratică Congo.

Dr. Sylvia Sesé este internist la Spitalul Monkole,o lucrare apostolică a Opus Dei în Kinshasa, Republica Democratică Congo.

Este specializată în boli tropicale şi practică medicină şi predă aici de 9 ani. Dr. Sesé s-a născut şi şi-a absolvit studiile în Barcelona.

Pe lânga facultatea de medicină a absolvit şi facultatea de teologie.

Dr. Sesé a revenit in această vară în Barcelona şi a împărtăşit membrilor familiei bucuria de a-şi pune viaţa şi profesia în slujba celor mai nevoiaşi.

Ce v-a adus în Kinshasa acum nouă ani?

Spitalul Monkole, lucrare apostolică a Opus Dei, m-a invitat în 2001 să fac parte din personalul său.

Încet, încet Monkole a devenit un centru medical care este un model pentru întreaga ţară. Eu am sosit într-un moment când activitatea spitalului fiind în creştere, era nevoie de doctori atât pentru îngrijirea bolnavilor cât şi pentru instruirea studenţilor locali. Mi s-a cerut să organizez un nou departament de medicină internă.

Când v-aţi decis să vă mutaţi in Africa lucrați deja într-un spital particular în insulele Canare.

Da, este adevărat, însă în acelaşi timp eram dornică să ajut într-un loc cu mai puţine resurse şi în plus eram conştientă de necesităţile enorme de îngrijire medicală care există în Africa. Am fost atrasă și de posibilitatea care mi se oferea să predau medicina - cred că educația este cea mai mare nevoie a acestui continent. Republica Democratică Congo suferă încă de urmările unui teribil război civil, în special în domeniul educaţiei şi al serviciilor de sănătate. Poziţia care mi s-a oferit combină aceste două componente atât de importante pentru dezvoltarea ţării.

Ce rol a jucat credinţa dumneavoastră în această „aventură africană”?

Dacă nu ar fi fost credinţa şi viaţa creştină pe care încerc să o trăiesc, oferta de a-mi pune profesia la dispoziţia celor mai nevoiaşi, nu ar fi fost chiar aşa de atractivă. În timpul acestor nouă ani am încercat să trăiesc alături de oamenii din Kinshasa şi vă mărturisesc că a fost foarte plăcut. Sunt foarte calzi şi mediul este mult mai favorabil relaţiilor interumane, mai puțină agitaţie şi mai puţină competiţie.

După ce aţi fost departe de casă atâta timp, nu sunteţi un pic nerăbdătoare să vă întoarceți în Spania?

Chiar în momentul acesta, nu! Monkole mai are încă multe nevoi. În 1991 a început ca o mica clinica în Mongafula un cartier al Kinshasei. La început, în primii ani, accentul a fost pus pe copii și femei gravide, acum spitalul are secție de pediatrie, medicina interna, chirurgie si alte servicii. S-au făcut investiții mari în educație și formare și am început un program de medicina preventivă in școlile care se află departe de clinică. În prezent o noua aripă cu 150 de paturi este gata să se deschidă. Avem si alte țeluri importante precum: deschiderea unei bănci de sânge - extrem de necesară ținând cont de bolile care sunt prevalente aici, mai ales pentru copii și resurse pentru diagnosticarea timpurie a virusului HIV. Pentru noi care lucrăm in Monkole esenţial este nu numai să asigurăm asistenţa medicală promptă ci şi să acordăm atenţie şi să însoţim persoanele bolnave pentru ca acestea să nu se simtă niciodată singure.

Cum îşi trăieşte un membru Opus Dei credinţa în mijlocul unui popor aşa de expresiv ca cel al Bisericii din Africa?

Trebuie să înveţi să te adaptezi. Este adevărat că aici oamenii îşi exprimă credinţa prin gesturi externe, prin muzică şi dans, şi acest lucru este bun în măsură în care nu împiedică dimensiunea interioară a credinţei. Experienţa mea este ca suntem mutual îmbogăţiți prin acest schimb de tradiţii care ne ajută să creştem în credinţă.

Samuel Gutiérrez // Catalunya Cristiana