Întrebări despre miracol canonizării

Care este boala de care a suferit doctorul Nevado şi care au fost simptomele ei?

Doctorul Nevado s-a vindecat prin mijlocirea lui Josemaría Escrivá

Care este boala de care a suferit doctorul Nevado şi care au fost simptomele ei?

Doctorul Nevado a suferit de o radiodermită cronică. Specialiştii consultaţi, ca şi bibliografia medicală disponibilă descriu această boală în mai multe faze, conform cu evoluţiei ei. În faza iniţială radiodermita cronică prezintă următoarele simptome: pielea de pe dosul degetelor devine uscată şi lucioasă, părul începe să cadă, unghiile devin mai fragile şi striaţii longitudinale. Aceste semne sunt însoţite de parestezie şi de hipersensibilitate la căldură.

Cum evoluează radiodermita?

Pe măsură ce boala evoluează, pielea devine netedă, uscată şi fină, datorită atrofierii epidermei, devenind uşor vulnerabilă la traume minore. Ea se decolorează, cu zone hiperpigmentate şi mici hematoame organizate (pete negre). Epiderma se descuamează şi se fisurează (ulceraţii liniare).

În faza următoare a radiodermitei, se pot observa leziuni cu caracter progresiv, cum sunt excrescenţele pline de negi şi ulceraţii, care continuă să se înrăutăţească chiar şi după ce încetează expunerea la radiaţii fără protecţie. Evoluţia este, mai apoi, marcată de apariţia plăgilor hipercheratozice şi a excrescenţelor cutanate dureroase pe suprafeţele laterale ale degetelor şi pe buricul degetelor. Funcţiile mâinilor se reduc. Pe piele se dezvoltă zone de atrofiere a epidermei şi de dermită fibroasă. Radiodermita evolutivă provoacă dureri frecvente.

În radiodermita cronică canceroasă, transformarea neoplastică se produce începând cu ulceraţiile sau cu excrescenţele cutanate. Riscul, în această fază, constă în extinderea cancerului la alte organe (metastază). În cazul doctorului Nevado, evoluţia radiodermitei sale a ajuns în punctul precis în care au apărut leziuni canceroase pe mâini.

Este vindecabilă radiodermita cronică?

Nu, nu există nici un tratament curativ pentru această boală. Este posibilă aplicarea unor măsuri paleative în raport cu simptomele constatate. Atunci când leziunile produc deteriorări grave, se poate recurge la chirurgie pentru rezecţia plăgilor radiodermitei progresive pe cale neoplastică, urmată de refacerea ulterioară prin tehnici de chirurgie plastică şi reconstituire (grefe de piele); iar dacă leziunile apar la un nivel mai profund, nu rămâne altă soluţie decât amputarea segmentului membrului afectat.

Poate fi considerată radiodermita o boală gravă?

Da. Este vorba de o boală gravă datorită evoluţiei sale progresive, a consecinţelor sale care duc la disfuncţionalitatea zonele afectate şi a riscului - nemijlocit, deoarece apar carcinomi epidermici - de a se transforma într-un proces cancerigen generalizat.

În cazul doctorului Nevado, se poate vorbi de o vindecare completă?

Da, fără îndoială. Aspectul mâinilor este, practic, normal. Singurele semne care au rămas pot fi considerate urmele cicatrizate ale unei boli vindecate. În plus, membrele afectate şi-au recăpătat mobilitatea, funcţionalitatea şi sensibilitatea pierdută.

Există riscul de a recidiva?

Această boală, în dezvoltarea ei normală, evoluează totdeauna în sensul înrăutăţirii. După vindecarea doctorului Nevado, evoluţia a decurs înspre normalizarea completă. Din ianuarie 1993, la câteva săptămâni după vindecare, doctorul Nevado a început să opereze din nou, şi de atunci nu s-a constatat nici o recidivare a bolii, ceea ce ne permită să considerăm vindecarea ca ceva sigur şi permanent.

Ar putea fi vorba de un proces de autosugestie în ameliorarea simptomelor radiodermitei cronice?

Nu. Această boală nu este de natură psihică. Alterarea este produsă din cauze de natură fizică - expunerea continuă la radiaţii ionizante - şi fiecare fază a bolii s-a putut observa cu claritate.

Doctorul Nevado a avut cancer?

Comitetul medical a ajuns la următoarele concluzii cu privire la boala doctorului Nevado: „Cancerizarea unei radiodermite cronice severe la cel mai înalt grad de gravitate, ajunsă la faza de ireversibilitate”. Deşi nu s-a prelevat nici o probă histologică prin biopsie a leziunilor, Comitetul medial a decis că acest diagnostic a fost justificat având în vedere aprecierile clinice făcute de specialiştii în dermatologie care au examinat mâinile doctorului Nevado, ca şi istoria evoluţiei bolii sale. Prezenţa unui carcinom epidermic confirmă faptul că radiodermita a ajuns la un grad înalt de gravitate, ceea ce însemna o agravare evidentă a bolii şi posibilitatea punerii în pericol a vieţii pacientului.

Cine i-a adus la cunoştinţă doctorului Nevado diagnosticul?

Pentru el, diagnosticul era perfect evident atunci când au apărut primele simptome. Nimeni nu ştie istoria acestei boli mai bine decât însuşi pacientul, atunci când acesta este un chirurg traumatolog. În plus, colegii săi de profesie, profesori de dermatologie au confirmat cu siguranţă diagnosticul: radiodermită cronică. De aceea el nu a recurs la biopsie: nu era nici o îndoială posibilă în ce priveşte natura acestei boli, originea sa şi evoluţia ei progresivă. Doctorul Nevado cunoştea, ca de altfel toţi medicii din generaţia sa, povestea altor specialişti care au decedat în urma unei extinderi neoplastice - ganglioni axilari, plămân şi ficat - provocate de radiodermita cronică. Radiodermita cronică este o boală ce apare frecvent printre chirurgii care au folosit radioscopia pentru tratarea fracturilor, şi este foarte bine cunoscută, cu simptome caracteristice foarte clare. Doctorul Nevado a recurs la radioscopie zilnic pe o perioadă lungă a carierei sale. Certitudinea diagnosticului şi ireversibilitatea leziunilor erau de aşa natură încât, nici pacientul însuşi şi nici colegii care l-au consultat nu au considerat necesară efectuarea altor investigaţii. Fiind evidentă degenerescenţa malignă a cel puţin uneia dintre leziuni, un specialist a recomandat extirparea ei pe cale chirurgicală. Curând după aceea, însă, a avut loc vindecarea miraculoasă.

Doctorul Nevado face parte din Opus Dei?

Nu, nici el, şi nici vreun membru al familiei sale.

A făcut parte din Comisia medicală din 10 iulie 1997 vreun medic membru al Opus Dei?

Nici un doctor din Opus Dei şi nici un membru al Prelaturii Opus Dei nu a făcut parte din Comisia medicală constituită de către Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor la 10 iulie 1997 cu scopul de a examina dacă această vindecare a fost inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific.

Au avut loc şi alte minuni? De ce a fost ales acest caz special pentru procesul de canonizare?

Postulatura a fost informată şi de alte posibile minuni. Este în curs de publicare o carte despre 19 vindecări extraordinare atribuite mijlocirii lui Josemaría Escrivá. Relatarea a treizeci de cazuri de vindecări inexplicabile a fost prezentată Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Aceste vindecări au avut loc în Australia, Austria, Brazilia, Cile, Ecuador, Honduras, Italia, Filipine, Peru, Porto Rico, Spania, Statele Unite şi Venezuela. Toate ofereau date suficiente pentru începerea unui proces, întrucât au fost declarate inexplicabile din punct de vedere ştiinţific de către medicii specialişti. Alegerea unuia însemna întotdeauna lăsarea la o parte a altor posibilităţi, dar aceasta nu înseamnă că celelalte sunt mai puţin importante. Un factor care a influenţat alegerea acestui caz special a fost o problemă de timp.