Mărturia dlui Luis Eugenio Bernardo

"Însufleţit de cea mai mare dorinţă de a-i veni cumva în ajutor, i-am dăruit o imagine cu devoţiunea la fondatorul Opus Dei [...] şi l-am invitat să se pună sub protecţia sa, încredinţându-i vindecarea mâinilor."

Sunt inginer agronom şi funcţionar la Ministerul Agriculturii, la Madrid. În luna octombrie sau noiembrie 1992 - nu-mi mai aduc aminte cu precizie data - l-am primit în biroul meu de la minister de un domn pe care până atunci nu l-am cunoscut. Era însoţit de o altă persoană, care mi s-a prezentat ca veterinar. Mai târziu am aflat că primul este doctorul Manuel Nevado, chirurg ortoped şi că locuieşte la Almendralejo, în provincia Badajoz.

După ce am discutat problemele cu care venise, am observat la despărţire mâinile sale şi imediat atenţia mi-a fost reţinută de plăgile de care erau acoperite. L-am întrebat ce i s-a întâmplat iar el mi-a spus că suferea de multă vreme de o radiodermită gravă. Mi-a explicat că era vorba de leziuni produse de expunerea repetată şi prelungită a mâinilor la acţiunea radiaţiilor ionizante: el era chirurg ortoped şi folosea foarte des razele X pentru a trata fracturile de os la pacienţii săi. Mi-a mai spus că de cinci luni nu mai putea să opereze din cauza ulceraţiilor de la mâinile sale care îl deranjau foarte mult.

Însufleţit de cea mai mare dorinţă de a-i veni cumva în ajutor, i-am dăruit o imagine cu devoţiunea la fondatorul Opus Dei, Mons. Josemaría Escrivá, beatificat în urmă cu câteva luni - aceasta este ceea ce i-am spus - şi l-am invitat să se pună sub protecţia sa, încredinţându-i vindecarea mâinilor. El a acceptat cu recunoştinţă imaginea, mi-a mulţumit pentru interesul pe care l-am arătat şi apoi ne-am despărţit, după ce am făcut schimb de cărţi de vizită.

Cu câteva zile înainte de Crăciun, am primit de la acest domn, doctorul Nevado, un apel telefonic în cursul căruia mi-a făcut cunoscută, cu mare bucurie, dispariţia completă a leziunilor de la mâini. El atribuia vindecarea sa intercesiunii fericitului Josemaría. Mi-a mai spus că după părerea sa - care era şi cea a fiului său, medic specialist în anatomie patologică - vindecarea nu avea explicaţie medicală.

În cursul acestei conversaţii, mi-a spus că la început, când i-am dat imaginea Fericitului Josemaría, el nu avea mare încredere în eficacitatea rugăciunii sale. Dar această încredere a crescut cu ocazia unei călătorii pe care a făcut-o împreună cu soţia sa la câteva zile după aceea, la Viena. În acest oraş, el a asistat în fiecare zi la Sfânta Liturghie în mai multe biserici; a observat că în Catedrală, ca şi în alte biserici, se găseau numeroase imagini ale Fericitului Josemaría în cele mai diverse limbi. Dându-şi seama de răspândirea universală a devoţiunii faţă de fondatorul Opus Dei, încrederea sa a crescut şi a început să îi ceară vindecarea cu tot mai multă încredere, cu convingerea că el ar putea-o obţine de la Domnul.

Mi-a mai spus că leziunile pe care le avea la mâini se cicatrizaseră complet în mai puţin de cincisprezece zile din momentul în care a început să se roage pentru vindecare.