Mijlocirea sa îmbogăţeşte întreaga Biserică

Personalităţi ale lumii catolice şi-au manifestat bucuria la vestea canonizări a lui Josemaría Escrivá, fondatorul Opus Dei.

Guzmán Carriquiry Lecour,

subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Laici:

"Vestea apropiatei canonizări a lui Josemaría Escrivá stârneşte în mine un viu sentiment de mulţumire. El a fost părinte şi învăţător pentru mulţi oameni pe calea lor spre sfinţenie şi apostolat. Un promotor neobosit al responsabilităţii apostolice a tuturor credincioşilor, mai ales a credincioşilor laici, în toate mediile şi în toate activităţile în care aceştia trăiesc. Prezenţa şi mijlocirea sa îmbogăţesc întreaga Biserică şi ajută la reînnoirea în toate locurile propice a dorinţelor de sfinţenie şi de apostolat, spre mai marea slavă a lui Dumnezeu şi spre slujirea oamenilor".

Mons. Domenico Sigalini,

asistent general adjunct al Acţiunii Catolice Italiene:

"Sfinţenia, aşa cum a învăţat totdeauna doctrina catolică, este un dar al lui Dumnezeu pentru toţi. Şi faptul că cineva obţine ca laicii să caute să o transforme într-o experienţă vie în activitatea lor, în competenţa lor profesională, în interiorul relaţiilor sociale, în viaţa de zi cu zi - pe care atâţia oameni o trăiesc ca pe un povară, cu spiritul captivat de distracţii şi divertisment - este un alt mare dar al lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că Josemaría Escrivá a ştiut să perceapă visurile lui Dumnezeu pentru umanitate, şi a înţeles că Isus s-a făcut om, a suferit, a murit şi a înviat anume pentru ca orice bărbat şi orice femeie să poată să fie preoţi, regi şi profeţi - adică sfinţi - chiar laici fiind. Sfinţenia laică este în Acţiunea Catolică o căutare de fiecare zi, care se deschide cu bucurie şi recunoştinţă spre darul unui nou sfânt pe care Dumnezeu îl dăruieşte Bisericii Sale, pentru a aprofunda şi a împărtăşi cu toţi această vocaţie."

Carla Cotignoli,

din Mişcarea Focolarilor:

"Împărtăşim marea bucurie pe care o are Opus Dei prin canonizarea Mons. Escrivá de Balaguer. Aşa cum a spus Papa de atâtea ori, "carismele sunt un dar al lui Dumnezeu şi o speranţă pentru oameni". Carisma fondatorului Opus Dei - căutarea sfinţeniei în viaţa obişnuită, în muncă -, se transformă, în plus, în patrimoniu al Bisercii.

Mai ales la începutul acestui nou secol, când Papa reafirmă cu forţă, în Novo millennio ineunte, necesitatea de a trăi "un înalt nivel de viaţă creştină" şi sfinţenie, strălucesc cu mai multă claritate frumuseţea şi oportunitatea acestui dar al Duhului Sfânt, pentru ca împreună cu alte carisme pe care El le-a suscitat în epoca noastră, laicii să poată contribui în mod eficient la reînnoirea sectorului muncii, politicii, economiei, artei şi comunicaţiilor, şi să dea un suflet diverselor medii sociale."

Giancarlo Cesana,

din Communione e Liberazione

" 'Orice muncă este un prilej de sfinţenie'. În această frază - care este în acelaşi timp o afirmaţie şi o propunere - a lui Josemaría, simt întreaga atracţie şi forţă a creştinismului, ca experienţă care transformă şi umple de sens orice împrejurare a vieţii, chiar pe cea mai obişnuită şi banală".

Părintele Brian Kolodiejchuck,

postulator al cauzei de canonizare a Maicii Tereza de Calcutta.

"Este surprinzător să constatăm că carismele şi caracterele sfinţilor din Biserică sunt foarte diferite. Uneori se pare că ele se opun între ele, dar când ajungem să cunoaştem mai în profunzime viaţa şi lucrările fiecăruia dintre ei, ajungem să ne dăm seama de numitorul comun care-i uneşte: acela de a fi o reflectare a felului de a fi al lui Cristos, Sfântul prin excelenţă. Este ceea ce se întâmplă şi cu aceste două mari personaje ale Bisericii catolice din secolul al XX-lea: Josemaría şi Maica Tereza. Printre aceste puncte comune, nu pot să nu semnalez marea iubire faţă de Biserică, faţă de papă, faţă de mărturisirea sacramentală sau credinţa de netăgăduit în valoarea rugăciunii ca punct de plecare în orice acţiune apostolică; precum şi atâtea alte aspecte, cum este capacitatea de a întreprinde iniţiative ambiţioase în serviciul altora. Printre multe altele, aş vrea să mă opresc pentru a comenta un punct caracteristic într-un mod deosebit carismei Maicii Tereza: iubirea sa pentru cei săraci, bolnavi, muribunzi; într-un cuvânt, pentru cei care au cea mai mare nevoie de ajutor. În ei, Maica Tereza îl vedea pe Cristos însuşi. De asemenea, în viaţa lui Josemaría, găsim un angajament puternic în a-l ajuta pe Cristos prezent în persoanele aflate în nevoie (...), un mare efort de angajare socială pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale tuturor fiinţelor umane (...). Săracii, bolnavii, cei lăsaţi în seama nimănui, au fost armele cu care a învins în bătălia sa pentru a face să înainteze Opus Dei. În amândouă cazurile, atât pentru fondatorul Opus Dei cât şi pentru Maica Tereza, la baza acestui angajament se remarcă credinţa care îi făcea să-l descopere pe Cristos în fiecare om."