Prima Împărtășanie a Sfântului Josemaría

Sf. Josemaría a primit Prima Împărtășanie în data de 23 aprilie 1912, chiar la 10 ani de când a primit Mirul. A învățat rugăciunea comuniunii spirituale care le este cunoscută acum multor mii de persoane din întreagă lume.

Rugăciunea comuniunii spirituale (manuscris a Sf. Josemaría)

Icoana-amintire de la prima Împărtășanie a Sfântului Josemaría

Mama lui l-a învăţat rugăciunile de dimineaţă şi de seară, iar cu tatăl lui - copil fiind încă - recita de multe ori rugăciunile nopţii. Cu doña Dolores a învăţat Catehismul doctrinei creştine, până când a venit momentul Primei Împărtăşanii, în ziua Sfântului Gheorghe - 23 aprilie 1912 -, pentru că era o tradiţie în Alto Aragón ca Prima Împărtăşanie să se dea în acea zi:

Aveam atunci zece ani. În acele vremuri, pe baza dispoziţiilor lui Pius al X-lea, era nepotrivit să se ia Prima Împărtăşanie la acea vârstă. Acum este un lucru curent să se ia mai devreme. M-a pregătit un călugăr bătrân, un om pios, modest şi bun. El m-a învăţat rugăciunea comuniunii spirituale.

Această rugăciune le este cunoscută acum multor mii de persoane din întreaga lume:

- Aş dori Doamne, să Te primesc cu acea puritate, umilinţă şi devoţiune cu care Te-a primit Preasfânta Ta Mamă; cu sufletul şi fervoarea Sfinţilor.

Când Josemaría a primit Prima Împărtăşanie, în 1912, era elev la Colegiul călugărilor piarişti din Barbastro. În Colegiu nu erau mulţi elevi: la începutul secolului, să-ţi dai bacalaureatul, cel puţin în Barbastro, era ceva ieşit din comun, după cum spune un farmacist din Jaca, Aurelio Español, care şi-a făcut acolo studiile, şi cele de bacalureat, între 1900 şi 1912. Colegiul avea faimă. Învăţaseră acolo 12 sfinţi. Nu în van Sfântul José de Calasanz s-a născut în Peralta de la Sal şi şi-a început apostolatul sacerdotal pe lângă episcopul de Barbastro, Felipe de Urríes, protectorul Sfântului în timpul studiilor sale.

* * *

Nu au lipsit durerile în cei 73 de ani ai vieţii sale. Deşi doar mult mai târziu îi scăpa vreun cuvânt despre acestea. Ca în acea zi de 28 martie 1950, aniversarea de argint a hirotonirii sale, în care le-a mărturisit unor membre ale Lucrării din Roma:

- A fost o zi pe deplin fericită, lucru rar în zilele importante ale vieţii mele, în care Domnul a vrut mereu să îmi trimită câte o dificultate.

Şi, ca şi cum ar fi vrut să minimalizeze importanţa acestor ultime cuvinte, a adăugat cu un surâs:

- Chiar şi în ziua Primei Împărtăşanii, când frizerul m-a pieptănat, m-a ars cu drotul. Nu a fost ceva grav, dar pentru un copil de acea vârstă, era suficient.

Citat de Salvador Bernal, Însemnări despre viaţa Fondatorului Opus Dei.