Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (Fap 2, 1-4)
O cale sigură de umilinţă este să meditezi cum, deşi lipsiți de talent, de renume şi de avere, putem fi instrumente eficiente, dacă mergem la Duhul Sfânt, pentru ca să ne dea darurile sale.
Cu toate că au fost învăţaţi de Isus timp de trei ani, Apostolii au fugit, înspăimântaţi în faţa duşmanilor lui Cristos. Totuşi, după Rusalii, s-au lăsat biciuiţi şi încarcerați şi au sfârşit prin a-şi da viaţa, ca mărturie a credinţei lor.
• Text aparținând numărului 283 din cartea „Brazdă” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „UMILINŢĂ”. Link: https://escriva.org/ro/surco/283/
Singur! — Nu eşti singur. Suntem foarte alături de tine, de departe. — În plus… statornic în sufletul tău, în har, Duhul Sfânt — Dumnezeu cu tine — dă un ton supranatural tuturor gândurilor, dorinţelor şi lucrărilor tale.
• Text aparținând numărului 273 din cartea „Drum” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „Prezenţa lui Dumnezeu”. Link: https://escriva.org/ro/camino/273/
Invocă Spiritul Sfânt când îţi faci examenul de conştiinţă, ca să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu, ca să te cunoşti pe tine însuţi; astfel vei putea să te converteşti în fiecare zi.
• Text aparținând numărului 326 din cartea „Forja” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „E cu putință!”. Link: https://escriva.org/ro/forja/326/
Trei puncte extrem de importante pentru a atrage sufletele către Domnul: să te uiţi pe tine însuţi şi să nu te gândeşti decât la gloria lui Dumnezeu Tatăl; să îți supui, filial, voinţa ta Voinţei Cerului, aşa cum ne-a învăţat Isus Cristos; să urmezi cu supunere luminile Duhului Sfânt.
• Text aparținând numărului 793 din cartea „Brazdă” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „VOINȚĂ”. Link: https://escriva.org/ro/surco/793/
Domnul Nostru Isus Cristos vrea acest lucru: trebuie să-L urmăm îndeaproape. Nu există alt drum. Aceasta este opera Duhului Sfânt în fiecare suflet – şi într-al tău: fii docil, nu opune rezistenţă lui Dumnezeu, până când El va face din biata ta carne un Crucifix!
• Text aparținând numărului 978 din cartea „Brazdă” de Josemaría Escrivá de Balaguer, în capitolul „CĂINŢĂ”. Link: https://escriva.org/ro/surco/978/
„Coborârea solemnă a Duhului în ziua de la Rusalii nu a fost un eveniment izolat. Aproape că nu este vreo pagină în Faptele Apostolilor în care să nu se vorbească despre El şi de acţiunea cu care el formează, conduce, şi însufleţeşte şi operele comunităţii creştine primitive. El inspiră predica Sfântului Petru, care întăreşte în credinţă toţi discipolii, care pecetluieşte cu prezenţa sa chemarea păgânilor, şi care îi trimite pe Saul şi Barnaba în ţări îndepărtate pentru a deschide noi căi pentru învăţătura lui Cristos. Prezenţa sa şi intervenţia sa, în sfârşit, posedă orice lucru.
Realitatea profundă pe care textul Sfintei Scripturi ne face s-o cunoaştem nu este o amintire a trecutului, o epocă de aur a Bisericii care se pierde de-a lungul timpurilor. Este dimpotrivă, deasupra mizeriilor şi păcatelor fiecăruia dintre noi, chiar şi realitatea Bisericii de astăzi şi a Bisericii din toate timpurile. Eu îl voi ruga pe Tatăl – a anunţat Domnul pe discipolii săi – şi El vă va da un alt Mângâietor, pentru ca să rămână cu voi pentru totdeauna. Şi Isus a împlinit promisiunile sale: a înviat, s-a suit la Cer, şi în unire cu Tatăl Veşnic ni-l trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne sfinţi şi a ne dărui viaţa”.
Este Isus care trece, nn. 127-128
„A trăi conform Duhului Sfânt este a trăi din credinţă, din speranţă, din iubire: a permite ca Dumnezeu să ne ia în posesie şi să schimbe inima noastră din rădăcină, s-o facă pe măsura Sa. O viaţă creştină matură, profundă şi energică nu este un lucru care se poate improviza, dar este rezultatul dezvoltării harului lui Dumnezeu în noi. În Faptele Apostolilor situaţia comunităţii creştine primitive este descrisă cu o frază scurtă dar plină de semnificaţie: Erau stăruitori în ascultarea învăţăturii Apostolilor şi în unirea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciuni.
(...) Nu sunt creştini de clasa a doua, ţinuţi să practice numai o versiune redusă a Evangheliei, Toţi am primit acelaşi botez, şi deşi în marea diversitate de carisme şi de situaţii umane, unul singur este Duhul care dăruieşte darurile divine, una singură este credinţa, una singură este speranţa, una singură este caritatea.
Putem deci să considerăm ca adresată nouă întrebarea Apostolului: Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?, şi putem s-o luăm ca o invitaţie la un raport mai personal şi direct cu Dumnezeu. Din păcate Mângâietorul, pentru unii creştini, este Marele Necunoscut; este un nume care se pronunţă, dar nu este un Oarecare – una din cele trei Persoane ale lui Dumnezeu Unic – cu care vorbim şi din care trăim.
Şi dimpotrivă trebuie să ne adresăm Lui cu familiaritate şi cu încredere,aşa cum Biserica ne învaţă prin liturgie. Atunci îl vom cunoaşte mai bine pe Domnul nostru şi în acelaşi timp ne vom da mai bine seama că a ne numi creştini este cu adevărat un dar imens: vom descoperi întreaga măreţie şi tot adevărul despre acea divinizare, de acea participare la viaţa divină despre care am vorbit înainte”.
Este Isus care trece, nr. 134
