Cum aţi cunoscut Opus Dei?

Prima mea întâlnire cu Opus Dei am avut-o prin intermediul profesoarei mele de latină. În persoana şi comportamentul acelei profesoare, am observat o bucurie şi profunzime care mă uimeau. Vroiam să aflu de unde vin acestea. M-a invitat pe mine şi pe colegele mele la diferite evenimente în căminul de studente, în care astăzi lucrez. Curând am avut ocazia să aflu că în spatele bucuriei ei se afla un devotament deplin către Dumnezeu, care o făcea complet fericită. 

Ce v-a atras atunci la Opus Dei?

În persoanele, de la care eu am putut să obţin primele mele impresii despre Opus Dei, am văzut aceeaşi bucurie, echilibru sufletesc, optimism şi atitudine plină de dragoste. Aceasta m-a atras foarte mult şi m-a făcut să doresc să devin şi eu fericită şi să-l las pe Dumnezeu să intre în inima mea. 

Ce v-a determinat să schimbaţi profesia?

Terminasem un curs pentru profesori la Universitate şi predasem pentru scurt timp acolo. Munca în şcoală mi-a adus multă bucurie; pot şi acum încă să folosesc bine diferitele deprinderi, care erau necesare pentru aceasta. Ce m-a determinat să schimb din punct de vedere profesional, cu munca în gospodărie de dimensiuni mari respectiv în gastronomie, a fost exemplul altora, al colegelor mele de acum. Am observat cum ele, cu o vizibilă bucurie aveau grijă de noi, care eram atunci oaspeţii căminului. Pentru aceşti oameni, munca era mai mult decât doar îndeplinirea unei datorii. Serveau altor oameni şi aceasta cu plăcere! Noi, ca oaspeţi ne simţeam bine trataţi prin acest serviciu şi mai mult încă: să fim consideraţi importanţi ca şi oameni. Prin aceasta, am înţeles că aceasta muncă are un sens foarte larg şi că eu, prin această activitate, care mă atrăgea foarte mult, pot face ceva la fel de valoros ca şi prin munca mea de profesor. Din acel moment, lucrez în această profesie. 

Este munca în gospodărie, după părerea dumneavoastră un loc de muncă cu viitor?

Cu siguranţă. Familia este, în ciuda unor semne de degradare, pe care suntem obligaţi să le constatăm, absolut de neînlocuit. În cele din urmă este la fel, fie că familia este una mică Ąnormalăµ sau una mare, ca un cămin de studente. Ceea ce contează este de a oferi oamenilor o casă şi a avea grijă să găsească siguranţă şi atenţie. Pentru aceasta este necesar serviciul propriu-zis. Acesta nu trebuie subevaluat şi respins, ca şi cum el ar fi ceva numai pentru oameni netalentaţi. În întreaga lume există multe eforturi pentru a resublinia valoarea muncii casnice. De exemplu, acum câţiva ani în Marea Britanie a fost lansat ĄHome Renaissance Foundationµ, care intervine foarte mult în acest domeniu. Ea începe cu promovarea de mese împreună în familie. Ne ocupăm de aceasta bineînţeles la fel în căminul de studente. 

Aveţi grijă de bunăstarea a aproape 40 de persoane în căminul de studente Währing. După ce principii vă orientaţi în munca de zi cu zi?

Mai întâi după deviza de care am vorbit deja, că în munca noastră interesează să fie un serviciu cu bucurie. Acum câţiva ani, în timpul unei sesiuni de instruire a fost menţionată deosebirea dintre serviciu şi spiritul serviciului. 

Această idee mi-a plăcut foarte mult, o repet cu plăcere. Spiritul serviciului include o apreciere conştientă a persoanelor concrete pentru care lucrez şi cărora vreau să le fac un bine prin munca mea. Aceasta nu este doar o bunăstare pur fizică pe care sper să o fac posibilă printr-o muncă bună în bucătărie şi o sală de mese plăcută. Munca în gospodărie, fie ea mare sau mică, transmite destinatarului că cineva se gândeşte la el şi îşi dă osteneala pentru el! Aşa trebuie gândit acest lucru în familie şi în căminul de studente îndeplinim munca noastră după acest punct de vedere.  

Toată aceasta conduce atunci la principii de muncă concrete şi palpabile: nevoile oamenilor pe primul loc - prin aceasta nevoile colaboratorilor sunt socotite la fel ca şi cele ale gazdelor căminului sau ale oaspeţilor; standardele de calitate necesare trebuie să fie respectate; munca trebuie să fie planificată şi efectuată cât mai eficient posibil; noi trebuie să depăşim împreună toate deficienţele şi blocajele care apar; şi aş dori să fiu accesibilă pentru toţi şi tot, fără să mă facă nervoasă.... Probabil că fiecare gospodină şi mamă are gânduri similare. 

Lucraţi de asemenea cu ucenici. Ce vreţi să îi învaţati în primul rând?

Lucrăm din greu pentru a transmite calificari-cheie, aşa numitele soft skills. Aceasta înseamnă nu numai a antrena tinerii în domeniul lor ci şi a dezvolta şi stimula abilităţile lor ca individ şi membru al unei echipe. Acest domeniu este important pentru noi ca şi predare, dorim ca în anii următori să îl extindem.  

Viaţa de zi cu zi a gospodinelor are reputaţia de a fi monotonă şi uneori frustrantă. Este aceasta şi experienţa dvs?

Foarte rar. Munca mea de zi cu zi este destul de variată. Cu toate acestea nu ar trebui să ne jucăm cu ideea că eficacitatea sau o viaţă de munca împlinită ar fi aceeaşi cu o carieră. Atunci munca în gospodărie ar fi frustrantă. Dacă putem găsi eficacitatea în fericirea aproapelui, suntem foarte mulţumiţi.  

Ce influenţă are mesajul Sfântului Josemaría asupra muncii dvs?

Sfântul Josemaría a subliniat neobosit ca o viaţă creştină consecventă nu este cu adevărat posibilă fără efortul constant de a face din viaţa normală, de zi cu zi, cu tot ce aduce ea, o cale directă către Dumnezeu. Bineînţeles că această idee mă influenţează foarte mult. Mi se pare fascinant că putem trăi după viaţa de om absolut obişnuit a lui Hristos, tocmai pentru că Hristos, ne-a împărtăşit viaţa sa obişnuită timp de 30 de ani. Sfântul Josemaría a transmis adesea această idee, ea poate fi o descoperire plină de bucurie pentru mulţi oameni.